„25 de femei ucise în 5 luni. Câte mai trebuie să moară?” – Marș al durerii și revoltei, în București

Marți, 3 iunie, în fața Guvernului României, sute de oameni au ieșit în stradă. Nu pentru bucurie. Nu pentru speranță. Ci pentru durere. Din revoltă. Pentru 25 de vieți de femei curmate în ultimele cinci luni. Pentru o tânără însărcinată, ucisă pe stradă, de față cu fetița ei de trei ani. Pentru toate cele pe care nimeni nu le-a ascultat la timp.

Manifestația are loc la câteva zile după crima din Cosmopolis, care a șocat întreaga țară. O femeie de doar 23 de ani a fost împușcată mortal de bărbatul care o abuzase ani la rând, încă din copilărie. Poliția avea plângeri. Exista ordin de protecție. Statul știa. Și totuși, ea a murit singură, în plină stradă, în fața copilului ei.

„Ieșim în stradă pentru cele care nu mai pot striga. Luptăm până când toate femeile vor fi în siguranță” – e mesajul dureros și hotărât al organizatorilor: Centrul FILIA, Centrul pentru Resurse Juridice și Feminism România.

Nu este doar o manifestație. Este un strigăt colectiv de neputință transformat în furie. Pentru fiecare femeie ucisă de bărbatul pe care l-a iubit, de tatăl care trebuia s-o ocrotească, de fostul partener care a refuzat să accepte un „nu”.

„Femicidul nu e o excepție. E sistemul care ne eșuează din nou și din nou.”

Organizațiile cer măsuri reale și urgente:

• RecunoaÈ™terea femicidului ca infracÈ›iune distinctă, motivată de ură față de femei;
• Aplicarea legilor în toate formele de violență de gen, fără excepÈ›ie;
• Evaluarea obligatorie a riscului în cazurile de violență domestică;
• FinanÈ›are pentru servicii de sprijin pentru victime È™i agresori;
• Plângeri penale fără termen de prescripÈ›ie pentru supravieÈ›uitoare;
• EducaÈ›ie în È™coli despre consimțământ, egalitate, relaÈ›ii sănătoase.

„Ne-am săturat de tăcere. De ignoranță. De blamarea femeilor. Violența împotriva femeilor nu este un accident. Este o cultură în care unii cred că pot controla, lovi, umili, ucide. Pentru că femeia le aparține. Pentru că nu sunt pedepsiți. Pentru că tăcem.”

Astăzi, străzile Bucureștiului poartă numele celor 25. Un marș al durerii pentru cele care nu mai pot vorbi. Pentru ca nicio altă femeie să nu ajungă o statistică.

Câte femei mai trebuie să moară ca să ne trezim?

DFM 3 iunie 2025