Compozitorul Eugen Doga a plecat dintre noi

Maestrul Eugen Doga, compozitorul care a transformat sunetul în emoție și valsul în eternitate, a plecat dintre noi la vârsta de 88 de ani.

Vestea a fost anunțată de parlamentara Natalia Davidovici: „Zbor lin, Maestre!” – un mesaj simplu, dar copleșitor. Imediat, reacțiile au venit din toate colțurile Republicii Moldova și nu numai. Un întreg popor și-a plecat fruntea în semn de omagiu pentru omul care a făcut muzica să răsune până în suflet.

Un om care nu a compus doar muzică, ci a construit identitate

Eugen Doga nu a fost doar compozitor. A fost simbol. A fost vocea unei Moldove sensibile, profunde și demne. De la valsul nemuritor din „Gingașa și tandra mea fiară”, recunoscut de UNESCO drept una dintre capodoperele muzicale ale secolului XX, până la muzica filmului „Maria Mirabela” sau baletul „Luceafărul”, creațiile lui Doga nu au fost doar melodii – au fost trăiri colective.

A compus pentru peste 200 de filme și spectacole, a scris muzică simfonică, corală, pentru teatru și chiar pentru copii. Dar, dincolo de partituri, a rămas mereu același: un om senin, blând, cu un zâmbet cald și o modestie care te dezarma.

Un rămas-bun național și o promisiune colectivă

Premierul Dorin Recean a spus-o simplu: „Muzica lui a devenit parte din viețile noastre.” Iar președinta Maia Sandu a anunțat că ziua în care Eugen Doga va fi condus pe ultimul drum va fi declarată zi de doliu național. Un gest firesc pentru cel care a făcut Moldova să sune frumos în toată lumea.

Președintele Parlamentului, Igor Grosu, a adăugat cu emoție: „Ne-ați arătat prin muzică frumusețea vieții și a plaiului natal.”

Din Mocra în inimile tuturor

Născut pe 1 martie 1937, în satul Mocra, pe malul stâng al Nistrului, Doga a purtat mereu în el sunetele copilăriei, glasurile naturii și poveștile din satul natal. A ajuns la Chișinău desculț, cu inima plină, să învețe muzica. Și de acolo, nu s-a mai oprit niciodată. A devenit profesor, orchestrator, compozitor, mentor. A fost invitat pe marile scene ale lumii, dar a rămas aproape de copii, de public, de școlile simple în care mergea cu drag.

Spunea adesea: „Familia este portul meu originar.” Iar în jurul familiei și-a construit echilibrul: soția sa, Natalia, și fiica, Viorica, i-au fost sprijin și inspirație.

Rămân amintirile. Rămân valsurile care vor continua să fie dansate, lacrimile care vor curge din nou pe coloanele sonore ale filmelor sale, rămân generații întregi care vor spune: „Pe Doga l-am ascultat cu sufletul.”

Rămâne o întreagă țară care va păstra în inimi sunetul compus de el. Moldova a fost, așa cum a spus Maia Sandu, „mai frumoasă și mai bogată datorită domniei sale.”

Astăzi, la început de vară, Eugen Doga pleacă să compună muzică pentru îngeri. Și, poate, acolo unde e acum, valsurile lui se ridică ușor, purtate de lumina unei amintiri care nu va muri niciodată.

Drum lin, Maestre! Vei rămâne cu noi, prin fiecare notă care vibrează între inimă și eternitate.

DFM 3 iunie 2025