Două săptămâni. Atât a rezistat Cazinoul din Constanța — emblemă a orașului, monument istoric, recent restaurat cu migală și cu bani publici — până să fie vandalizat. O palmă peste față, nu doar celor care l-au restaurat, ci nouă tuturor.
După patru zile de acces gratuit și alte câteva cu intrare plătită, Cazinoul a fost călcat de peste 17.000 de vizitatori. Iar unii dintre ei nu au venit să admire arhitectura, să respecte istoria sau să se bucure de un spațiu cu adevărat unic în România. Nu. Au venit să scuipe, la propriu și la figurat, peste orice urmă de civilizație. Au smuls foița de aur de pe pereți. Au lovit cu picioarele zidurile proaspăt refăcute. Și-au lăsat amprenta, în cel mai trist și grotesc mod posibil.
Nu putem da vina pe sărăcie, pe lipsa de educație formală sau pe “n-avem cultură”. Asta e mitocănie. Scurt. E lipsă de respect față de spațiul public, față de artă, față de efortul altora, față de orice formă de bun simț.
Românul are, din păcate, un talent nefast de a confunda libertatea cu lipsa de limite. Nu e de ajuns să urli în gura mare: „avem nevoie de cultură, de muzee, de spații frumoase” „ne vrem țara înapoi” — dacă te porți ca un animal scăpat în salon.
Cazinoul a fost, vreme de zeci de ani, o rană deschisă pe malul mării. Acum, când în sfârșit a fost restuaurat, niște indivizi au decis că merită desfigurat din nou. Iar asta spune mai multe despre noi, ca societate, decât despre cei câțiva „neaveniți” care au comis faptele.
Este ușor să dai vina pe „ei”. Pe tinerii care nu respectă nimic. Pe turiști. Pe „ceilalți”. Dar adevărul e că ne complacem într-o cultură în care vandalismul e “boacănă”, iar lipsa de educație e trecută la “haz de necaz”. (Ați văzut cum arată Podul Basarab în clipa de față? Cu semnul legionarilor desenat pe el?)
Nu trebuie să fim toți artiști ca să înțelegem ce înseamnă frumusețea. Nu trebuie să fim istorici ca să înțelegem valoarea simbolică a unui loc. Dar trebuie, absolut trebuie, să fim oameni. Și se pare că, la capitolul ăsta, încă mai avem de muncit. Mult.
Cazinoul din Constanța nu e doar o clădire. Este un test. Și l-am picat rușinos.
DFM 4 iunie 2025
Foto preluată de pe net.
















Ecoarta
Întreb: nu există camere de supraveghere, ghizi/voluntari care să vadă, să ia atitudine?!
Am avut ocazia/norocul să vizitez cele mai mari muzee din US, cele mai reprezentative clădiri și monumente, dar nimeni nu mișcă. Nu găsești o minusculă bucată de hârtie după mii de oameni.
Dar dacă unii își încearcă ” norocul” (adepții hamas au vandalizat un monument în Washington DC anul trecut!), pedepsele sunt pe măsură!)
Dacă nu se vor găsi făptașii și pedepsi aspru, nimic nu se va schimba!
Dana Fodor Mateescu
Da. Și eu mă întreb la fel. Nu erau paznici? Nimic?