Mario Iorgulescu n-a făcut o zi de pușcărie: De ce legea nu e pentru toți?

Mario Iorgulescu n-a făcut o zi de pușcărie. A omorât un om într-un accident produs sub influența alcoolului și a cocainei, a fugit din țară cu sprijinul familiei și, de atunci, își trăiește liniștit viața într-o clinică privată din Italia. Între timp, pedepsele i se tot reduc. Ultima scădere? Încă 8 luni tăiate din condamnare, pe motiv că s-a „prescris” acuzația de conducere sub influența substanțelor. Sună cinic, nu?

Și totul se întâmplă legal. Da, legal. Cu mâna instanțelor, cu semnătura magistraților, într-o țară în care, dacă n-ai bani sau conexiuni, îți iei trei ani cu executare pentru un kilogram de cabluri furate. Dar dacă ești „băiatul lui tata”, înarmat cu avocați și răbdare, timpul lucrează pentru tine. Se prescriu fapte, se schimbă încadrări, se diluează răspunderi.

Să recapitulăm:

• ÃŽn 2019, Mario se urcă drogat È™i beat într-un Aston Martin, goneÈ™te cu 160 km/h prin BucureÈ™ti È™i omoară un bărbat nevinovat.
• ÃŽn loc să fie audiat, fuge cu un avion privat în Italia.
• Din acel moment, nu mai pune piciorul într-o sală de judecată.
• Nu face închisoare, dar i se reduce pedeapsa de la 15 ani È™i 8 luni la 8 ani È™i… acum, 8 luni mai puÈ›in.

Acum, instanÈ›a ne spune că una dintre fapte… nu mai contează. S-a prescris. Deci, n-o mai putem judeca. Unul dintre judecători – singurul care pare să fi văzut gravitatea situaÈ›iei – a fost în minoritate. CeilalÈ›i doi au înclinat balanÈ›a spre clemență.

Nu e primul episod în care „justiția” pare să-l protejeze. În 2024, Înalta Curte decide că nu e omor, ci „ucidere din culpă”. Diferența? Enormă: omorul poate aduce 20 de ani. Culpă? Mult mai puțin. Așa că, ce să vezi, i se mai taie niște ani. Dacă mai stă puțin în Italia, e posibil ca totul să se rezolve de la sine, între prescripții și contestații în anulare.

Mi se pare corect! Mario e un tânăr de mare viitor, care merită susÈ›inut. Ce-a făcut aÈ™a de grav? A băut, s-a drogat niÈ›el, apoi …a omorât un om. A vrut? N-a vrut! Dar dacă ăla a fost în calea lui… Răi mai suntem!

Ce ne spune acest caz?

Că nu toți suntem egali în fața legii. Că un om poate omorî alt om și, cu destulă influență și o echipă bună de avocați, poate transforma o crimă într-un accident nefericit, o condamnare într-un titlu de ziar, și o zi de pușcărie într-o glumă amară.

Că România are încă două sisteme de justiție: unul pentru cetățenii „normali”, care își duc viața între rate, salarii minime și speranțe firave. Și altul, mai relaxat, pentru cei care se nasc în familii influente, care au avocați „cu agendă” și judecători dispuși să transforme cuvântul „prescripție” în paravan.

Iar cel mai trist? Nu pare să fie nimeni tras la răspundere pentru această farsă juridică. Nici cei care l-au lăsat să fugă, nici cei care au „omorât” dosarul bucată cu bucată. Ba dimpotrivă: sistemul merge mai departe, ca și cum ar fi normal să mori nevinovat, iar vinovatul să-și vadă de viață.

Nu e vorba doar despre Mario Iorgulescu. E vorba despre toți ceilalți care știu că pot face la fel. Că România e o țară unde legea se aplică, dar doar când și cui trebuie.

DFM 12 iunie 2025

Foto preluare net.