Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Oamenii si faptele lor

Siteul horor. „Mi s-a întors stomacul pe dos”

O anchetă a fost deschisă în România după ce a ieșit la iveală existența unui site care, timp de ani de zile, a distribuit imagini intime cu mii de femei — fără consimțământul acestora. Nu vorbim despre un incident izolat, ci despre o platformă accesibilă fără autentificare, fără parolă, fără vreo minimă barieră de protecție, care a devenit loc de întâlnire pentru cei care consumă și alimentează pornografia non-consensuală.

Femei fotografiate pe stradă. În vestiare. În casele lor. În autobuz.

Unele imagini au fost realizate pe ascuns, altele au fost preluate de pe rețelele sociale și sexualizate cu ajutorul inteligenței artificiale. În multe cazuri, femeile au aflat de existența acestor materiale abia după ce au fost anunțate de cunoscuți — sau de necunoscuți. „Mvai, te-am văzut pe net în pielea goală! Arătai foarte bine!”

Vorbim despre profesoare, foste concurente la concursuri de frumuseÈ›e, adolescente sau femei de toate vârstele È™i din toate colÈ›urile țării. Victimele au în comun un lucru: au fost transformate în „conÈ›inut” fără acordul lor, pentru plăcerea unui public anonim È™i protejat de ecranul unui telefon. „Mi s-a întors stomacul pe dos.” – e reacÈ›ia firească a unei femei care a aflat că a fost expusă pe acel site. Altele vorbesc despre anxietate, teamă, dorinÈ›a de a nu mai ieÈ™i din casă. Unele nu mai merg la saloanele de cosmetică. Unele se tem să se uite în jur în autobuz. Trăim într-un spaÈ›iu în care femeile trebuie să-È™i calculeze fiecare miÈ™care, de frica unui telefon care le-ar putea surprinde fără È™tirea lor.

Poliția Română a transmis că s-a autosesizat și investighează faptele ca posibile infracțiuni de violare a vieții private și hărțuire. Avocații atrag atenția că, în baza regulamentului GDPR, chiar și imaginile care nu arată explicit chipul unei persoane pot constitui o încălcare a legii, dacă persoana poate fi identificată prin alte elemente: tatuaje, haine, voce.

Site-ul e temporar închis — nu È™ters, nu confiscat, nu blocat. Doar… „în reorganizare”.

Această tăcere instituțională prelungită și lipsa unor mecanisme ferme de protecție și reacție rapidă arată cât de puțin contează siguranța femeilor în spațiul digital românesc. Timp de 10 ani, acest site a funcționat nestingherit. ZECE ANI, nu zece minute, nu zece ore! Zece ani!

Ancheta este în desfășurare. Plângeri penale pot fi depuse, dar deocamdată femeile afectate se luptă cu rușinea, cu vinovăția care nu le aparține, cu teama că vor fi recunoscute. Poate unele dintre ele sunt traumatizate emoțional, au rupt relații, și-au pierdut prietenii și încrederea în sine.

Personajul care a făcut o asemenea porcărie (rămasă nepedepsită atâția ani!) deține un site care a adunat mii de fotografii și filmări cu femei – imagini realizate fără consimțământ, unele captate pe ascuns, altele modificate prin inteligență artificială în versiuni pornografice, își spunea: „Zeul Internetului”.

În realitate, este doar un alt individ care și-a clădit „puterile” din suferința altora, mai exact din obiectificarea femeilor, din terfelirea lor în fața a milioane de ochi. Acel site devenise un depozit de umilințe, un altar pe care nu erau glorificate femei, ci profanate. S-a vorbit despre deepfake-uri, imagini furate din vestiare, mijloace de transport, saloane de cosmetică sau chiar din casele personale. S-a vorbit despre pedofilie, despre incest, despre oameni care se lăudau că se masturbează pe lenjeria intimă a propriei fiice minore. Și totul era permis, ba chiar încurajat de cei care priveau aceste nenorociri.

Unde era statul român în toată această poveste? După cum am mai scris, site-ul funcționa de ani de zile, accesibil fără parolă, fără autentificare, fără filtru de vârstă.

70 de milioane de vizualizări. Șaptezeci de milioane!! Nu vorbim doar despre un singur individ bolnav, ci despre zeci de mii de utilizatori care au accesat, salvat, comentat È™i distribuit acele materiale. 🙁

Oare câți dintre ei sunt tătici grijulii pe Facebook, bărbați care o dau zor cu valorile „familiei tradiționale”, fâlfâie steagul, scutură crucea și au fotografii cuminți, cu soția, în vacanță? Câți dintre ei predau în școli, (Doamne ferește!) activează în poliție sau votează legi în Parlament?

A devenit o normalitate tăcerea. O complicitate colectivă. Când un site ca acesta ajunge să fie atât de popular, iar administratorul lui se autoproclamă „zeu”, problema nu mai este doar despre un individ. E despre o cultură a abuzului, despre permisivitate, despre lipsa acțiunii din partea autorităților, despre cum femeia este încă, în ochii multora, un obiect, nu o ființă umană.

Nu, acești indivizi nu sunt „zei”! Sunt doar niște malahiști fricoși, care se pișă pe ei când văd o femeie frumoasă în carne și oase. N-au puterea nici s-o privească în ochi, de-aia o fotografiază sau o filmează fără ca ea să știe.

Acești indivizi sunt niște nimeni.

DFM 12 iunie 2025

Leave a Reply