Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Fel si fel

De ce s-a ajuns aici?

Copiii născuți după 1990 și după 2000, au gustat, din plin, laptele și mierea tranziției spre democrație si economia de piață. Asta, în timp ce părinții lor se holbau nopți la rând la Tucă și Dan Diaconescu și stăteau cu frica-n sân că vor fi disponibilizați. Acești tineri au crescut în focul scandalurilor și neajunsurilor zilnice.

Au avut parte de dezinteresul societății care i-a pus, mereu, pe ultimul loc. Școala făcută pe sponci, tabere distruse, lăsate în paragină, lipsa unei perspective în viață după terminarea studiilor È™i, mai ales, dureroasa lecÈ›ie primită de la lingăii epocii de aur, că pila, tupeul È™i banul sunt totul în viață. Că dacă faci facultatea la „parti” È™i tăticu* e bine situat, n-ai treabă È™i te poÈ›i urina cu jet pe unul care È™i-a tocit coatele „la stat”…

Deruta din societatea românească, alimentată de o presă degenerată, care a furnizat ani la rândul otravă și venin printre bucile și țâțele fetei de la pagina 5, în care eroii zilei și exemple de urmat erau Monica și Irinel.

La ce bun puteau să ducă toate astea, în timp? Eu nu mă mir că s-a ajuns aici, doar mă rog la Dumnezeu să nu fie și mai rău!

Răzvan Mateescu 22 iulie 2025

1 Comment

  1. danmatei1206

    ❤️

Leave a Reply