Noi, oamenii, suntem îngeri cu o singură aripă?

„Noi, oamenii, suntem îngeri cu o singură aripă. Nu putem zbura decât îmbrățișați.” zice Luciano de Crescenzo și deja îmi imaginez scena. El și ea, frumoși, cu aripi ample și vii, care să-i poată înălța, în dragoste, peste mizeria acestei lumi mincinoase.

Bine, sunt de acord, dar și aici e nevoie de un element cu pene care să se miște în același timp, care să nu creeze curenți de aer ce, în loc să îi ridice pe cei doi protagoniști, la care mă gândesc, să-i trăntească de pământ.

Aripile trebuie să se miște în același sens, armonios, rotund ca iubirea.

Închipuiți-vă ce caraghios ar fi ca femeia să dea din aripa ei într-un fel, iar bărbatul să fălfăie mai încet, în ritmul lui! Cuplul nu se va ridica, și dacă ar face-o, cei doi ar zbura ca tăunii amețiți de văpaia soarelui. Fără speranță. Ar obosi, s-ar certa. Mai bine lipsă!

Găsește-ți un partener care are lipsă aripa opusă! Și de aceeași mărime cu a ta. Adică, dacă tu n-ai aripa dreaptă, s-o aibă el. Înțelegi? 😉

Lăsând la o parte metaforele, pentru că azi e marți, și marți nu umblu la sertarul cu vrăjeală, vă mărturisesc că eu, fiind o persoană optimistă și realistă, m-aș mulțumi și cu o aripă, decât cu nimic.

E bună și asta la ceva, mai ales că, neavând două, nu mă mai complic, nu mai consum atâta energie. Toate bucuriile și vitaminele vieții vor trece la unica aripă pe care-aș (mai) păstra-o. Ba m-aș putea înveli cu ea, când mi-ar fi frig sau îmi mi-aș face vânt, când aș crăpa de cald.

Să auzim de bine! Aveți grijă de voi și de aripile voastre! Haidipa! Haidipup! 😉

DFM 27 august 2024