Prostul e duÈ™manul a ceea ce nu cunoaÈ™te! 😉
Românul, luat individual, e blând ca un cățeluș adormit la soare. Dar atenție! Pune-l într-o gașcă, dă-i un cot de încurajare și brusc se transformă! Din mielușel speriat devine un haiduc hotărât, un revoluționar de ocazie. Dacă până mai ieri se temea și de umbra lui, acum e gata să răstoarne munții.
ÃŽn grup, românul e aprig, viteaz, de neclintit. Nu-l mai sperie nici sabia, nici tunurile, nici măcar minciuna. Nu cotează cu cine se alătură, important e că toÈ›i urlă aceeaÈ™i „mantrăâ€. „Jos cu sistemul! Jos cu hoÈ›ii! Poporul e liber…â€, uitând că sistemul ăsta corupt, pe care-l urâm cu toÈ›ii, tot el l-a votat È™i susÈ›inut 35 de ani împreună cu cei pe care-i aplaudă în momentul de față.
Românul are o calitate rară: e un judecător sever, când vine vorba de alÈ›ii, È™i un avocat genial, când vine vorba de sine. „Să înceapă alÈ›ii, că doar n-oi fi eu fraier!†„Ce, sunt eu dator să îndrept lumea?â€
Și astfel, orice inițiativă se împotmolește glorios între entuziasmul colectiv și pasivitatea individuală.
Acum, dacă ne luăm după cărțile serioase, cică omenirea ar trebui să tindă spre solidaritate. În teorie, toată lumea e de acord. Doar că, pentru a fi solidari, trebuie un mic detaliu: să renunțăm din când în când la interesul propriu. Ei bine, aici e buba! Românul nostru nu prea știe să facă asta. El e un maestru al mersului cu turma, dar mai mult din obișnuință decât din convingere.
Sociologii ne liniÈ™tesc: nu e un capăt de lume! Gregarismul – adică mersul în turmă – e doar semnul unui popor „tânărâ€. Și dacă ne uităm bine, românii sunt „tineri†de vreo două milenii. Dar, hei, cine se grăbeÈ™te să se maturizeze? Oricum, mai avem timp. Poate de mâine. Când nu vom mai fi. 🙂
DFM 3 martie 2025






Leave a Reply