Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Fel si fel

M-a supărat unul pe Facebook! :)

Neața, copii! Am stat pe gânduri dacă să vă povestesc sau nu despre ce mi s-a întâmplat aseară. Pe cine ar interesa? Un fleac. O prostie.

Dar totuși, pentru că m-a afectat mai mult decât ar fi trebuit, vă spun, ca să vedeți și voi ce înseamnă deraparea umană la o anumită vârstă.

Bref: eram prietenă de ceva timp pe Facebook cu un cetățean care părea destul de educat și pe linia mea de gândire. Anticomunist, pro UE, anti-violență, intelectual cu toate țiglele pe casă. Punea comentarii decente, coerente și corecte.

Aseară însă, îmi scrie pe mess ceva care m-a tulburat profund, spre vomă. Cică mă urmărește de multă vreme, citește și apreciază tot ce scriu, dar mă întreabă „cum de știu atâtea amănunte din vremea epocii de aur, a lui Ceaușescu, când de fapt eu NU AM TRĂIT-O? ”

Mi-a căzut fața când am citit! Omul o fi luat-o razna, o fi fumat Tirodiazid pisat sau o fi tras la măsea, mi-a zis.

Și, în loc să îi dau un minunat block, cum ar fi fost firesc, m-a mâncat undeva și i-am răspuns că am trăit în acea vreme, am răbdat de foame, de frig și în general, știu cum a fost.

Tipul a continuat să mă contrazică și să-mi arunce inepții de genul că eu aș fi născută după 1990 și că aș avea 30 și ceva de ani, de fapt. Că el știe cum trebuie să arate o femeie de 55 de ani!! În niciun caz ca mine! (Dar cum bre, tataie? Cum?)

Am fost cât pe ce să-i arăt cartea de identitate, dar mi-am controlat nervii de leoaică ultragiată, m-am stăpânit și l-am blocat pe mess. Nu avea sens discuția.

Ce m-a deranjat extraordinar de mult a fost faptul că susÈ›ine că nu am trăit în comunism, că textele mele sunt ficÈ›iuni foarte bine scrise, – È™i povestea cu È™oimii patriei È™i cea despre cutremurul din 77 (”Nici nu erai născută!!!”) … È™i că mint în privinÈ›a vârstei mele.

Vă dați seama câți oameni or fi ca el? Te și sperii!

M-am uitat apoi la pagina lui de FB. Avem peste 150 de prieteni în comun. Tipul se numește Emanuel Bunu, dacă erați curioși.

Vă las mai jos conversațiile, ca să vă distrați! Niiinoooo-niiino!

DFM 11 iulie 2025

2 Comments

  1. danmatei1206

    Nu merită să vă supărați.
    Știți doar ce a spus Umberto Eco despre rețelele de socializare:
    „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor”.

Leave a Reply