La o intersecție din cartierul Crângași, o mamă slabă, de i se văd oasele prin țoale, leagănă un bebeluș la piept. Când e verde pentru mașini, se așază jos, pe bordura din stația tramvaiului 41, scoate o țâță străvezie și i-o vâră în guriță. Piticul suge disperat, doar din obișnuință, pentru că Georgiana nu mai are lapte de mult.
E roÈ™u. Autoturismele pornesc. Femeia trece la cerÈ™it-automat. ÃŽÈ™i face cruce repede, repede, de parcă ar cânta la mandolină. Din È™ase maÈ™ini, doar de la una capătă un bănuÈ›. Bun È™i ăla! Se întoarce la locul ei, unde o aÈ™teaptă o pungă cu diverse: o pâine mâncată pe jumătate, o portocală, un măr, niÈ™te salam. „Io-s din Craiova, acolo mă născuiâ€, zice senină Georgiana, în timp ce-i taie copilului unghiuÈ›ele. Cu unghiera. „Am 23 dă ani, È™i dă mică fugii d-acasă. Mă bătea tăticu`, dă-mi È›iuia urechili, cu asta dând dreapta nici nu mai aud. Am stat pân parcuri, pân canale. M-am luat cu omu` meu, Nicu, È™i l-am făcut pă Viorel. Are 6 luni. Mi s-a terminat laptili, gata! Nu mai curge nimic, copilu` plânge mereu. Mă duc È™i prin metrou la cerÈ™it. N-avem casă, stăm la calea ferată dă la Mall, în cartoane. Tre` să apară È™i Nicu. Vinde pixuri în tramvai.â€
Altă parte a BucureÈ™tiului, altă oră, altă zi, aceeaÈ™i poveste. Personajele diferă puÈ›in È™i culoarea. E noapte. O mamă își plimbă bebeluÈ™ul prin faÈ›a Ateneului Român. Nu, nu-l duce la concertele filarmonicii, a ieÈ™it doar la cerÈ™it. „Pentru lapte praf È™i pempărÈ™i, săru`mâna!â€, zice femeia, de fapt, o fetiÈ™cană, la fel de slăbuță ca È™i surata ei din CrângaÈ™i. Și cu astfel de personaje te poÈ›i întâlni în toată capitala. Sunt mulÈ›i copii È™i bebeluÈ™i care trăiesc mai mult pe stradă.
Conform datelor preluate de la Samusocial, pe raza Bucureștiului există între 800 și 1300 de copii și bebeluși ai străzii și puțin peste 5000 de adulți. Dintre aceștia, multe sunt persoane vârstnice escrocate, tineri adulți provenind din case de copii, foști copii ai străzii, persoane cu probleme de sănătate mintală. Atât minorii, cât si persoanele adulte fără adapost trăiesc în condiții de igienă, medicale, alimentare și sociale foarte precare: în stradă, în canale, case părăsite, piețe, scări de bloc, parcuri sau alte locuri ce pot fi transformate în locuri de adăpostire.
Trist.
Dana Fodor Mateescu – 2008
Â






ioansperling
Cum e situatia astazi?