Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

Am patit-o si eu!

Prăjitura cu mere

Eram în primul an de stagiatură. In pauza de masă ne adunam toţi stagiarii si făceam masă comună. Era foarte fain! Fiecare aducea câte ceva, aşa că deşi eram într-o perioadă de săracie (1983-1985), se obţinea o masă îmbelşugată.
Când cineva aducea o prăjitură bună sau ceva deosebit se faceau schimburi de reţete.
Intr-una din zile, o colegă care era de curând căsătorită, ne spune că aşteaptă vizita soacrei si vrea să-i facă o prăjitură ca s-o impresioneze. Dar cum ea este incepătoare în ale bucătăriei, ne roagă să-i dăm o reţetă mai uşoară.
Toată lumea se gândeste, fiecare vine cu o propunere. In final se decide in unanimitate că cel mai bine este să faca o prajitură cu mere. Simplă, gustoasă, ingredientele uşor de găsit si ieftine.
Colega îşi noteză fericită reÅ£eta. La finalul reÅ£etei, se spunea – Se dă la cuptor circa 30 de minute.
A doua zi colega vine foarte supărată. Ne reproşează că am vrut s-o sabotăm în relaţia ei cu soacra sa. Că ea a respectat intocmai reţeta, dar ca nu a ieşit nici o prăjitură.
Ce s-a întâmplat de fapt??
Tava cu compoziÅ£ia prăjiturii a fost pusă in cuptor, fără ca acesta sa fie in stare de funcÅ£ionare. AÅŸa că la sfârÅŸitul celor 30 de minute totul era neschimbat in tavă…

Autor: Elena Bonta

Leave a Reply