Lapte de pasăre

Desertul copilăriei

Vara, desertul meu preferat era „Lapte de pasăre”. Mama îl prepara delicios şi foarte aromat, în două variante:

1- „Lapte de porumbel alb” – cu cremă de vanilie şi bulgăraşi spumoşi de albuş de ou;

2- „Lapte de cioară” – cu cremă de cacao şi norişori pufoşi de bezea

(V-am mai spus că mama ne inventa denumiri şi poveşti pentru mâncăruri, pentru ca să nu simţim că uneori bucatele erau mai sărăcăcioase.)

Pentru că mama era renumită în prepararea dulciurilor, mari amatoare ale acestor delicatese erau şi prietenele ei.

Dintre acestea, doamna Berta era cea mai nesuferită pentru mine şi fratele meu. Nu avea copii, aşa că nu ştia să se joace cu noi şi o acapara pe mama în discuţii interminabile, în limba maghiară (limbă pe care nu o prea înţelegeam – vorbeau după părerea noastră „henghele-benghele”). În plus era foarte mâncăciosă, mai ales de dulciuri.

O poreclisem doamna „Ioai, da finom!” pentru că de fiecare dată când mama o servea cu ceva, ea repeta mereu: „Ioai, da finom!”, „Ioai, da finom!” adică „Vai ce buun!”

Într-una din zile, vedem noi (eu şi fratele meu) că mama face „Lapte de porumbel alb”. O aromă vanilată plutea în bucătărie şi nările noastre fremătau fericite. Fratele meu se freca vesel pe burtă spunându-mi vesel : Papa buun!

Eram nerăbdători, dar ştiam că acest preparat trebuie să stea la rece câteva ore şi de abia apoi se putea mânca.

Mama ne zice :

– Azi vine pe la noi tanti Berta. I-am spus că fac „Lapte de pasăre”.

Auzind această veste, noi ne-am întristat. Urma ca porţiile noastre de dulce să fie mai mici.

No, lasă că rezolvăm noi treaba asta! ne-am zis din priviri noi, fraţii.

Ne-am privit cu tâlc, am ieşit tiptil din bucătărie şi am pus la cale un plan. Când mama nu este atentă, mergem în cămară (acolo era pusă la rece comoara dulce, că frigider nu aveam) şi mâncăm pe săturate.

Zis şi făcut!

Am mers pe furiş în cămară şi am devorat tot „Laptele de porumbel alb”, aşa călduţ cum era!

Ne-am ales cu oarece probleme digestive, inclusiv dureri de burtă şi cu o pedeapsă, dar nesemnificative pentru noi. Eram prea fericiţi că de data asta, tanti „Ioai, da finom!” nu a mai apucat să ne reducă porţiile din desertul nostru preferat.

Elena Bonta

17.10.2022

Foto preluare net