Oamenii pe care i-am iubit, n-au plecat niciodată. Sunt încă acolo, în sufletul meu, cu privirea lor luminoasă, cu vocea aceea care mi se părea cea mai minunată muzică a Universului.
Oamenii ăștia mi-au făcut sculptură capodoperă în suflet și în minte.
ConversaÈ›iile È™i drumurile noastre sunt poveÈ™ti demne de scris în cărÈ›i sortite să îmbătrînească pe rafturi de bibliotecă în aÈ™teptarea unor generaÈ›ii pentru care astea vor fi doar poveÈ™ti „de război”. Război care a existat doar în inimi.
Poveștile și oamenii sunt patrimoniul meu. Și nici măcar sfîrșitul nu mi le va lua. Le voi lua eu cu mine în foc. Eu voi dispărea. Ele sigur nu.
Iris
Rodica Florea
Fascinant , total și profund ,
în stilul lejer , al unei scriitoare cu talent incontestabil !!!
Felicitări !
Și…ca È™i cum asta nu e destul ,
mai e și teribil de frumoasă !
😊â¤ï¸ðŸ¤—
Dana Fodor Mateescu
Mulțumesc! O să-i transmit. E o femeie extraordinară.