Fericirea…
Le-a cumpărat una câte una, cu banii strânși din micul lui salariu de lăcătuș-mecanic. Muncea de la 14 ani, iar la 17 avea o meserie. Și îi plăcea tare mult să citească! Doamne, ce-i mai plăcea! Pe câmp, când era cu vacile la păscut, la școală, în tren, în autobuz, în pauza de masă…
Citea romane clasice, dar, în special, science-fiction. Era înnebunit după nave spațiale, roboți, extratereștri, stele și alte galaxii. La fiecare leafă, își cumpăra, cu un leu, o mică poveste. Până când a strâns vreo 1000 de bucăți. Colecția lui SF.
Prima e din 1957.
„Dani, să știi că, pentru mine, asta era cea mai mare fericire!”, îmi zicea el. „Să-mi cumpăr, lunar, de la chioșc, poveștile editate de revista Știință și Tehnică. Ce întâmplări fantastice! Am învățat atât de multe din tot ce am citit. Cel mai mult îmi place Isaac Asimov! Ai citit Eu, robotul? Dar și Erikh von Daniken îmi place. Și Frank Herbert, ăla care a scris Dune. Și mulți, mulți alții. Și scriitorii români sunt buni. Horia Aramă, Vladimir Colin, Ion Hobana, Leonida Neamțu, Alexandru Mironov.”
Le-a păstrat cu sfințenie timp de 59 de ani, până când a închis ochii, cuminte ca un pui care știe că mai e o lume, pe undeva, în care o va lua de la capăt…
„Dani, să știi că noi suntem praf de stele. Noi suntem extratereștri. Nu râde! Așa e! Cărțile și revistele le țineam în valiză, când munceam pe șantier. Dup-aia, când s-au înmulțit, mi le-a legat tataia Săndulescu, știi că era tipograf la CFR, se pricepea. Le-a prins pe toate în coperți groase, din imitație de piele.”
Azi, toate Sf-urile lui sunt la mine. Le răsfoiesc și, în fiecare pagină, îl văd pe tata tânăr. Râde, vorbește, vorbește, vorbește, mai bea o bere, caută o șurbelniță și fumează un Carpați fără filtru. În fiecare carte simt bucuria lui, respirația lui, privirea lui, gândurile lui.
Când l-am înmormântat, i-am pus la piept un apărățel de radio care ÎNCĂ FUNCȚIONA, și o revistă SF, în buzunarul sacoului. Să nu se plicitsească pe acolo…
Dar tata n-a murit. Pentru că eu sunt aici! Cu toate Sf-urile lui, aripi vechi, mirosind a hârtie și-a trecut…
DFM, 26 iulie 2023
Mihai S.
Aceasta colectie de buzunar era extraordinar de frumoasa, abundau autorii sovietici, insa erau printre ei si unii foarte buni, vezi pe Igor Strugatki si celalalt frate, nu-i mai stiu numele, Tarkovski cu celebrele lui romane Solaris si Calauza, etc. Lumea SF-ului era atat de minunata in acea perioada, parca prezentul cenusiu nici nu exista pentru noi astia cu capul in nori … :)). Am si eu in biblioteca mea cam 30-40% SF-uri, cu autori mai mari si mai mici, din cand in cand le reiau la citit si ma amuz tare cand gasesc unele previziuni de-ale lor care pentru acea vreme erau SF-uri, insa acum sunt deja depasite cu mult … acum il recitesc pe Asimov cu a lui Fundatie … neanticipand disparitia ziarelor, masinile fara sofer fizic si telefoanele mobile bune la toate chestiile …
Laura Carle
Arkady and Boris Strugatsky au scris ‘Calauza’ sau ‘Picnic la marginea padurii’ iar Tarkovsky a pus-o in scena 🙂
Marina Costa
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
ioansperling
Erau grozave! Mi-ar place sa mai dau de ele. Trebuie neaparat sa caut prin pod!
Dana Fodor Mateescu
<3