Vrei să fugi în șoaptă,
Să te cari, să dispari,
să te speli pe gură de păcate
și de lumina iubitei care ți s-a dat
Orgoliul tău e o pasăre într-o ureche
te scuipă în mormânt ca pe o coajă de măr.
Ai greșit drumul, omule.
ÃŽntoarce-te!
Tu știi că n-ai să mai vii niciodată
Dar n-ai curaj să privești pământul în ochi.
Prezentul urlă și are capul smuls, nu tăiat.
Viitor nu există, pentru că
Iubita ta e banul pe care-l vei da barcagiului Charon
ca să treci Styxul, într-o luni
Da, da!
Luni, spre seară,
Când sângele apusului îți va inunda câmpul din spatele casei.
Atunci vei ști că dintre toți oamenii cu care ai trăit
doar ea a rămas vie.
DFM 26 septembrie 2023






adrichinezu
Muchi, am amutit! Superba compozitie! 🥰â¤ï¸
Dana Fodor Mateescu
🙂 Mă bucur că È›i-a plăcut. Ieri m-a trăsnit ideea s-o scriu.
Dana Fodor Mateescu
E despre laÈ™itate. 😉 ÃŽn genere, aÈ™a.