Darul de nuntă nu se caută la dinți

Darul? Un storcător șmecher de fructe, sau o excursie în doi la Paris? Un serviciu de cafea din porțelan ori un cuptor cu microunde? Dar de o minunată bormașină, pentru ginerică, să facă șvaițer pereții apartamentului după nuntă, ce părere aveți? Care să fie darul potrivit pentru o nuntă obișnuită?

Cadoul de nuntă reprezintă o „îmbrățiÈ™are” dăruită de prieteni, rude È™i cunoÈ™tinÈ›e tinerilor miri, un fel de a le ura „bun venit” în lumea celor căsătoriÈ›i. Darurile trebuie să fie utile în casă, să-i bucure pe soÈ›i È™i să le amintească mereu de aceia care le-au fost alături. Cât sunt ele de nimerite, rămâne de văzut…

Am participat la câteva nunÈ›i megameseriaÈ™e la viaÈ›a mea È™i, când susÈ›in asta, nu mă refer musai la organizare, ci la distracÈ›ie, la lăutari, la invitaÈ›i È™i la…daruri. Da, la daruri, căci despre asta discutăm aici.

Când oferi un cadou cuiva, pe care nu-l cunoști chiar așa de bine, riști. Ori nu-i nimerești gusturile, ori te repeți, pentru că idei istețe ca ale tale s-ar putea să aibă și altcineva.

Cadourile diferă de la generaÈ›ie la generaÈ›ie, de la mediul urban la cel rural, de la om la om. Se spune că cel mai potrivit e să dai un plic cu bani, legat sau nu cu o fundiță. Mirii își pot lua ce vor ei, când vor È™i…dacă vor.

Nu e un secret pentru nimeni că cei care se căsătoresc doresc, cu această ocazie, să-și scoată banii investiți, iar dacă se poate și ceva în plus. Pe vremuri, obiceiul era ca din suma strânsă la nuntă însurățeii să petreacă o lună de miere, de vis. Astăzi, unii preferă doar o săptămână de vacanță, iar cu banii primiți să-și cumpere ceva.

Un studiu realizat, nu la noi, ci în Marea Britanie, pe un eșantion de eșantion de 1000 de cupluri și publicat în ziarul Daily Mail, arată că 68% dintre soți au strâmbat din nas când au desfăcut cadourile de la nuntă și au fost foarte dezamăgiți. În fruntea celor catalogate de miri drept „îngrozitoare” tronează: ramele de fotografii, farfuriile, halatele de baie personalizate sau nu, recipientele pentru piper și sare și sfeșnicele. 72 % dintre tinerii căsătoriți au spus că și-ar fi dorit să primească vouchere sau măcar să fie lăsați să-și aleagă singuri cadourile. Dar, vrabia mălai visează.

Mai demult, am fost invitată la o nuntă în provincie, un sătuc undeva pe la câmpie. M-am dus. Paranghelia avea loc la căminul cultural, nașul era un consilier de la Primărie, iar socrul mic polițistul comunei. În viața mea n-am râs ca atunci. N-am să uit niciodată. La masă era prezentă toată suflarea satului, cu mici excepții: paraliticii și muribunzii. La loc de frunte erau popa, primarele, asistenta medicală și patronii de la toate crâșmele din zonă. Mirii, niște tineri cuminți, cu bun simț, s-au pomenit că rudele și toți prietenii le-au făcut niște cadouri de nuntă, care cum i-a tăiat capul. Dar nu s-au sfătuit între ei ce și cum să aducă. Prin urmare, toată curtea căminului cultural din localitate s-a umplut cu daravele de uz casnic și de grădină. Amintesc doar câteva, ce-am putut vedea cu ochiul liber, multe fiind împachetate zdravăn și legate fedeleș cu sfoară. Unul, (pun pariu că era patron de cârciumă) a adus o masă cu patru scaune din alea de plastic. Altul, beat bine, ținea o vițică de laț, care umpluse tot drumul cu balegă. „Să vă fie cu noroc și să jucați la LOTO! Hăăă-hăăă!”, urla invitatul, roșu la mutră, de ziceai că l-a lovit apoplexia.

Nașii le-au adus tinerilor însurăței un cuptor cu microunde, nițel folosit, dar pus în cutia originală și relipit cu scoci, un set de tigăi și două bilete la un meci important dintre Steaua și Rapid, care urma să aibă loc săptămâna ce venea, în Ghencea. Ginerică era fleașcă de fericire, dar mireasa a lăsat botul, că ei nu-i plăcea să stea în „golănia aia și să audă tot felul de porcării verbale”. (Între timp, mirele s-a dus la meci cu Sile, fratele lui, Steaua a mâncat băiate, iar ei s-au machit cu rom, până au căzuți lați.)

Socrul mare le-a cumpărat, cu drag, o motosapă, iar socrul mic o roabă, meÈ™terită chiar de mâna lui. „Să vă amintiÈ›i de mine când eu, când eu…” S-a bălbâit cinci secunde, apoi a lăcrimat niÈ›el, înainte de a uita definitiv unde se află…

O mătușă zdravănă, cam cât un dulap cu două uși, a cărat în spinare un televizor nou, (cald era), luat chiar în ziua respectivă de la Carrefour Militari. Avea și garanție. Toată lumea a aplaudat-o. „O să-l punem în bucătăria de vară, tanti.”, a zis mireasa uluită, în timp ce-o pupa de zor pe mătușică.

Tânăra a mai primit 20 de prosoape colorate, trei fețe de mese diverse, un ibric, un lighenuș, patru servicii de cafea, dintre care două la fel, o valiză plină cu tacâmuri, șase vaze pentru flori (din sticlă), un prun subțire ca un deget, gata de pus în pământ, un ondulator de păr, nou-nouț, un șorț de bucătărie, o carte despre împletituri cu croșeta, două așternuturi de pat, care imită leopardul, o vopsea dubioasă de păr și un epilator. Ce poate fi mai util la casa unei femei cumsecade?

Eu i-am dat un plic cu bani. Am scăpat. Dar o altă amică de-a ei i-a oferit un voucher la stomatolog, pentru albirea dinÈ›ilor. Asta a fost bomboana de pe tort sau căpÈ™una de pe friÈ™că, zice-È›i-i cum vreÈ›i. Mireasa a făcut ochii mari, s-a uitat la bucata de hărtie, a pipăit-o, a întors-o pe toate părÈ›ile, a privit-o la soare. Apoi a înÈ›eles. Puteai să te duci cu dinÈ›ii la albit, gratis. Cu o condiÈ›ie: să fie naturali. Ori, ea, biata, îi avea din plastic, puÈ™i de doamna PuÈ™a, dentistul localității. Nu vă puteÈ›i imagina cât de rău s-a supărat fata. Dar soacră-să, plină de înÈ›elepciune (È™i de È›uică d-aia de prună galbenă) i-a spus: „Mumă, daru` primit nu să caută la…dinÈ›i!”

Așa că de voucher a beneficiat tot ginerică. Norocos băiat, nu?

Dana Fodor Mateescu