I `m a rocker!

I `m a rocker!

Aprind o lumânare și, în bănuțul ei parfumat, îl văd pe tata zâmbitor, ușor aghesmuit, cum îi plăcea să umble prin viața asta colorată, seacă și scurtă, cu chelia lui, care parcă și ea râdea în hohote, odată cu el.

Sunt o tristă veselă de ziua lui. Mângâi lumina și-mi amintesc cum am făcut o prostie mai demult, când aveam vreo 19 ani. 1989. Vara.

Avusesem un tricou larg, negru, îmi venea aproape de genunchi. Nu mai È™tiu de unde îl cumpărasem. GheÈ™efturi d-ale mele. M-am apucat să scriu pe el cu vopsea tipografică, galbenă, „I `m a rocker, I` m a Fucker”.

AÈ™a văzusem È™i eu pe la rockerii mai mari È™i ce mi-am zis: n-oi fi eu mai proastă! Dar ăia erau băieÈ›i, bărbaÈ›i în toată firea, pe când eu…

L-am purtat cât l-am purtat, fără să pățesc nimic, și, la un moment dat, m-am plictisit de el și i l-am dat tatei. „Ia-l, domne! Îți vine la fix, uite ce mișto ești cu el! Țais! Parcă ești Lars Ulrich de la Metallica...”

În mintea mea de coțofană mă distram nespus, pentru că bănuiam ce fețe vor face colegii noștri de la Cet Vest, când tata va intra mândru la „Aparate speciale” înțolit cu cretinătatea aia de tricou. Hahaha! Abia așteptam!

„Dar ce scrie pe el?”, m-a-ntrebat curios.

Mi-am mușcat buza de jos și mi-am ferit privirea: „Eee, ce să scrie? Scrie așa: „sunt un rocker și sunt electrician.”, am mințit eu ca o ticăloasă, gata să izbucnesc în râs.

Oooo, când a auzit bietul tata că e vorba de electricitate, gata! Nu mai încăpea îndoială că acea cârpă trebuia să fie a lui. A privit-o cu un ochi închis, a pipăit-o, a studiat-o. Îi plăcea. Dar, când să-o tragă pe cap, l-a văzut mama:

„Vai de mine! Om bătrân! Dă-l imediat jos! Cum să te duci așa la muncă? Cine știe ce scrie pe el și tu habar n-ai.”

Ți-ai găsit! Tata era fericit- fericit. Evident n-a ascultat-o, și a doua zi s-a dus așa la serviciu. L-am pieptănat în așa fel încât părul din părți să-i stea ridicat. Mândrețea de chelie îi strălucea ca farul din Constanța, bine determinată. Dacă ar fi avut și niscaiva tatuaje pe el, tata arăta bestial, ca un adevărat punker din revistele occidentale. Eram foarte mulțumită de el. (Și de mine, of course!)

StimaÈ›i cititori È™i dragi îngeri (care mai sunteÈ›i pe umerii mei, dacă mai sunteÈ›i…), în tramvai n-a prea observat lumea. ToÈ›i românii erau sictiriÈ›i, obosiÈ›i, cu ochii cârpiÈ›i de somn. Tata își umfla pieptul, discret, È™i părea tânăr de tot. Dar când am ajuns la Cet Vest, colegii care È™tiau engleză, cât de cât, au început să râdă È™i să facă miÈ™to de el. „Bre, nea Pompilică, mata È™tii ce scrie pă tricoul ăla? Hahaha! Haidi, bre, dă-o-n colo, vrei să faci ravagii printre dame?”

Tata? Era încrezut ca un curcan. Nu răspundea provocărilor, dar zâmbea cu gura până la urechi.

Dar nu ziceți că, din ziua aia, unele dintre colege l-au privit cu un interes deosebit? Nu-l mai strigau ca de obicei: „nea Fodorică”, „toarșufodor” și nici „nea Pompiliu”? Nuuu! Tata devenise peste noapte „Pompi”, cu un accent insistent și erotic pe „o”, chestie care mă scotea din sărite.

„Vai de mine, ce-am făcut?” Mă cam înțepa conștiința.

Până la urmă, cum era și previzibil, cineva i-a spus tatei că fucker nu înseamnă electrician, ci cu totul altceva.

Aaaau, ce s-a supărat! Am crezut că scoate cureaua de la nădragi, și că o să-mi croiască vreo două peste pulpe, cât eram de mare. N-a făcut-o, însă. Avea oroare de violență.

Și-a aprins o țigară și, după ce-a fumat-o până la jumătate în câteva secunde, mi-a zis:

„Vezi ce proastă ai fost? Ai umblat cu tricoul ăla infect prin tot Bucureștiul și habar n-aveai ce scrie pe el! Ignoranto! Bine că nu te-a caftit careva. Te mai dai rotundă că știi engleza! Nu știi nimic! Pune mâna și învață ca lumea! Eu sunt rockăr electrișăn, nu fackăr!”

În clipa aia l-am iubit teribil. Când și-a stins țigara, nu mai era supărat. La radio cânta Aurelian Andreescu

Merit eeeeu să fiu iubit

Tocmai de tine?

Eu, care am mai greÈ™it….

Și, dintr-o dată, m-a inundat o bucurie infinită. L-am pupat pe chelie și m-am cărat să pun cerneală în aparatele din camera de comandă.

Dana Fodor Mateescu – 29 ianuarie 2022

Dacă È›i-a plăcut ce ai citit pe blog, susÈ›ine-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!