Poveștile mele sunt vii și mă scot din minți. Mă rod pe dinăuntru. Le cert și le iubesc, le mângâi, apoi le gonesc, le ucid și le readuc la viață. Sunt ale mele. Uneori, mă îmbracă de sus până jos, mi se prind în păr, la gât și pe fiecare deget. Eu însămi sunt o poveste.

poezii

Te cerșesc

Adrian Păpăruz:

te-am răstignit cândva în mine

ÅŸi egoist acolo te-am uitat

toţi îngerii te căutau pe tine

dar şi de aripi eu te-am dezbrăcat

făţarnic îi spuneam ”iubire”

iar tu o vreme ai crezut

că dacă te-am zidit în sine

„sfântul” din mine-a renăscut

zâmbeai doar trist cu ochii goi

din colivia poleitei mele minţi

și nu voiai să crezi că din noroi

nu voi putea să bat arginți

te-am vrut a mea ÅŸi chiar ai fost

tot ce-am visat vreodată

dar te-am uitat pe cruce ca un prost

ÅŸi te cerÈ™esc acum din soartă-n soartă. – Adrian Păpăruz

Leave a Reply