Pasarela Grivița, locul pe unde a trecut iubirea

Pasarela GriviÈ›a, locul pe unde a trecut iubirea… Nu È™tiu de unde-mi vine atracÈ›ia asta aproape obsesivă pentru poduri È™i pasarele, È™i nici nu-mi bat capul s-o descifrez. Cert e că îmi place la nebunie să le cercetez, să le măsor cu pasul È™i să le ascult poveÈ™tile. Ce? Nu credeÈ›i că pot vorbi? Vă contrazic!
De pildă, Pasarela de la GriviÈ›a, peste calea ferată, – despre care se spune că e cea mai lungă din È›ară, 200 de metri – e preferata mea. Mi-e dragă. E ca o prietenă care mă primeÈ™te mereu în braÈ›ele ei, nu mă judecă È™i nu-mi întoarce spatele când e supărată. (sic!)

Milioane de oameni au trecut pe ea, milioane de pași, milioane de gânduri rele sau bune s-au vânturat pe deasupra liniilor de cale ferată. Copii, țărani veniți cu marfă de vânzare pe la cucoane, orășeni sau soldați din cel de-al Doilea Război Mondial, au mers, de la stânga la dreapta și invers, pe podul ăsta curajos care leagă două cartiere între ele.
Pe pasarela asta s-au cunoscut ai mei. Tata lucra ca electrician la CFR Chitila, iar mama era elevă la o școală cu profil CFR care se afla în zonă. Întâlnirea lor a fost ca-n filme. Tata venea din Giulești, mama dinspre Grivița. Sau invers, nici nu mai contează. Era primavăra lui 1966, an de mărețe „glorii” socialiste, sacrificii și propagandă, dar ai mei erau tineri și luminoși, puțin le păsa de toate astea.
Când a văzut-o pe mama, tatei i-a căzut țigara din gură și, timp de cinci minute, n-a fost în stare să scoată o vorbă.
Era frumoasă, neobișnuită, avea 19 ani și se purta cu bentiță roșie peste părul negru ca abanosul. Nefardată, neparfumată, cu haine curate și cuminți. Și ea îl observase, de departe, dar s-a făcut că plouă. Ajunsă în dreptul lui, nu se știe cum, mama s-a împiedicat și căzut. Pe vremea aia, podeaua pasarelei era din lemn.

Și-a făcut genunchii și ciorapii praf. Tata, galant ca un adevărat ardelean născut în Bihor, unde palinca-i dulce și aprigă, a ajutat-o să se ridice, s-a despuiat și i-a șters sângele cu cămașa lui (n-avea batistă, ca de obicei! Niciodată nu purta!). Așa a început povestea lor de dragoste.
De aceea, de fiecare dată când mă urc pe pasarela asta (și pe oricare din lume!), îi văd pe ai mei, venind, ținându-se de mână în apa arămie a unui soare care schimbă totul în jur.

Pasarela de la Grivița a fost construită între anii 1925-1927 și este cea mai lungă pasarelă care supratraversează calea ferată din țară. Este folosită drept cale de acces dinspre Giulești spre stația de metrou Grivița, de pe M4. Și viceversa. Din păcate, așa cum ne-am obișnuit, e lăsată în paragină de către autorități.
DFM foto și text

28 octombrie 2023

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: 

RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!