Era la început, poate prin 1990, 91? M-am angajat la „erotice”, sub numele Mona. La o oră, linia se închidea automat, trebuia să-i spui „clientului” o poveste, nu să-i spui că a trecut o oră È™i o să plătească cu casa!
Lucram cu ceasul pe masă.
Telefoanele erau în serie, dacă prima femeie nu știa să-l țină de vorbă pe client, tot la ea venea apelul.
Se plătea un funcție de minutele vorbite și singura regulă era să nu înjuri clientul. Doar dacă el îți cerea asta, atunci era ok!
Èšipa È™efa de tură: „reclamă”!
Pff, după reclamele de la televizor era o avalanșă de telefoane!
ÃŽn 4 camere, eram 50 de persoane pe tură. Aveai casca, microfonul, un scaun, o bucata de placaj, care era desk, placaj despărÈ›itor stânga, dreapta. Se vorbea în È™oaptă din două motive: 1. nu puteam fi auzite toate odată È™i…
2. aproape orice voce șoptită este sexi! Clar!
Nu erai obligată să porți o anumita conversație, te adaptai din mers, vedeai cam cum și cât și cu ce cuvinte te poți juca.
Patronul era italian, sediul era lângă Hotel Majestic iar „È™efa” era soÈ›ia lui, româncă.
Era strict interzis să divulgi sediul firmei sau să te întâlnești cu cineva cu care ai vorbit la telefon.
De multe ori eram ascultate, verificate de șef, chiar puse la încercare cu telefoane false, mai dure, pentru a ne verifica reacțiile. Aproape toate angajatele vorbeau engleza, franceză, italiană, germană.
Minimum o limbă străină.
Da! Eu am fost Mona pentru 3 luni.
Autor Cecilia (Fb)
Foto preluare net. (mulțumesc!)
Dana Fodor Mateescu
🙂
condeiblog
Mona È™i Georgel. 🙂 Am în sfârÈ™it pe cine trage la răspundere! ÃŽmi amintesc că în anii aceia (eram È™i eu tânăr) am fost într-o delegaÈ›ie la un Ocol Silvic È™i am fost cazaÈ›i cumsecade la o cameră oficială, na! cu tot respectul care s-ar fi zis că ni se cuvenea. Dar Georgel al meu a descoperit telefonul È™i s-a dedat unei lungi convorbiri pe linia erotică, poate chiar cu Mona? Cine mai È™tie… Poate eu am fost la cumpărături în timpul acela, că habar nu am avut. TotuÈ™i, peste câteva săptămâni ne-a venit o factură uriașă la Institut, de pe urma acelei convorbiri. Nu se putea tăgădui, era înregistrată în perioada când am fost noi cazaÈ›i acolo. Ce ruÈ™ine pe mine când a trebuit să ne disculpăm… Măgarul de Georgel nu ar fi vrut să recunoască, dar vinovatul trebuia să plătească È™i atunci chiar nu-i puteam permite să mă amestece È™i pe mine în povestea asta.
Dacă aÈ™ fi È™tiut cu ce fete deÈ™tepte (ca „Monaâ€) aveam de „șoptit†la liniile erotice, poate nu m-ar mai fi deranjat într-atâta acel plural care s-a folosit încă o vreme în catalogarea noastră, a amândurora din păcate, ca E-roÈ™i. 🙂
Dana Fodor Mateescu
Uuuuu! Cam greu. 🙂