Prea târziu

Prea târziu…

Cunosc o durere splendidă
ca sângele în lumina lui august
Știi?
De ceva vreme a început să mă strângă aerul de lângă vene
hainele mi-au rămas prea lungi și sunt ostenite.
În fiecare dimineață trag un generator viu după mine
mă latră urât și are gust de bauxită
Iubirea noastră e un tren cald care-și târăște limba pe șine

Un jet de aur care frige

Și atunci ni se face frig și dor.
Ți-e frică să schimbi drumul tăiat în două?
Inelul de la tine s-a cununat cu-un delfin beat
Când marea vibra sub tălpile noastre la Eforie Nord.
Dragul meu, ai inima ca o căpșună ondulată
și-mi zâmbești cu milă.
Cât timp mai avem de păcălit?
Mai demult mi-ai zis că dacă ți-e sete bei
Dacă ți-e foame mănânci
Dacă vrei să iubești, iubești
Dar dacă ți-e a moarte, ce faci?

Zu spät!

DFM, 14 august 2024