Ultima oară mi-ai povestit cum ai îmbătrânit

Ultima oară mi-ai povestit
cum ai îmbătrânit brusc într-o noapte,
cum ți-ai strâns inima de gât
și-ai aruncat-o-n mare

Ești plin de primejdii și de căderi, omule!
Toate aleargă pe câmpurile pătate cu verde.
Acolo unde trei lacuri se țin de mână și se plimbă de nebune prin Dobrogea.

Tăcerea ta îmi vorbește întruna:
„Uite, de aici ți-am cules miozotis și bujori,”
„Dincolo am ascultat cum plâng căprioarele”
„Acolo ai băut apă din palmele mele”

Și nu înțeleg cum te-ai atârnat de toate umbrele

care nu mai au sens acum…

Inima ta era rotundă ca o gură de femeie
pe care n-ai iubit-o niciodată.
Pentru că noi am trecut printr-o lumină
ce nu putea să vindece
Ci numai să doară.
Timpul care vine ne șterge picioarele
Ne vom întâlni doar în vise.
Îți amintești?
Un cal mânca mere pe plaja de la Năvodari
Și ploaia murise.

DFM 17 martie 2025