Am ajuns la cetatea Histria (Istria) într-o dimineață de octombrie, când soarele se furișa timid printre nori, ca un copil speriat.
Așezată strategic lângă gurile Dunării – pe care grecii o numeau Ister – această cetate veche se deschide spre Marea Neagră ca un martor tăcut al unui trecut glorios. În traducere liberă, Histria înseamnă: „Orașul de pe Dunăre” sau „Așezarea de lângă Dunăre” – și nu e doar un nume, ci o promisiune că aici apa și pământul s-au întâlnit pentru a da viață unui oraș viu și prosper.
Era ziua perfectă pentru o drumeție, chiar dacă, recunosc, nu știam prea multe despre acest loc – doar că există o cetate veche de piatră și un muzeu impresionant. Istria nu e poate atât de promovată pe cât ar merita, însă farmecul ei rămâne neatins și gata să te învăluie. Eu am simțit cum istoria pulsează în pietrele care păstrează mii de ani de povești
Am început vizita cu muzeul, unde fiecare vitrină părea să șoptească povești dintr-un trecut străvechi. Basoreliefuri delicate, amfore pictate cu grijă și altare vechi de peste două milenii îți dau senzația că nu privești simple obiecte, ci fragmente de suflete care au trăit aici. Dar adevărata chemare a venit din ruine, acolo unde piatra veche îți vorbește prin tăcere și umbrele sale îți povestesc despre bătălii și alianțe uitate.
Aerul era încărcat de mirosuri specifice Dobrogei mele iubite: iarbă uscată, coceni arși, flori de câmp, pește viu, piele de cal, inimă de albină, bot de mieluț, toate amestecate cu adierea sărată a Mării Negre și cu aroma unui vânt care aducea șoapte din trecut. Fiecare suflu părea să îmi vorbească despre oamenii care au trăit aici: comercianți, soldați, preoți și copii alergând printre coloanele templelor.
Să vă povestesc și vouă ce am citit despre aceste locuri? Vreți?
Histria, astăzi o parte a comunei Istria din județul Constanța, a fost întemeiată de coloniștii greci din Milet între 657 și 630 î.Hr. Orașul a fost martorul unor evenimente istorice majore: participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, conflictele cu Bizanțul și războaiele dintre Mithridates al VI-lea Eupator și romani. În jurul anului 260 î.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a recâștiga portul Tomis de sub Byzantion.
Histria este locul unde au fost bătute primele monede pe teritoriul României – monede de argint, având pe avers un vultur deasupra unui delfin. Cetatea a fost identificată în 1868 de arheologul francez Ernest Desjardins, iar săpăturile au început în 1914, sub îndrumarea lui Vasile Pârvan, care a descoperit inscripția Horothesia, marcând granițele teritoriului histrian în vremea lui Traian. Cercetările au continuat sub Scarlat Lambrino, Emil Condurachi, Dionisie M. Pippidi și Alexandru Suceveanu.
În trecut, orașul era înconjurat de ziduri de apărare solide, cu 10 turnuri și două porți pe latura vestică. Apa era adusă prin conducte de peste 20 de kilometri, alimentând și termele romane. Străzile erau pavate cu piatră, existau instituții de educație fizică și centre culturale.
Zona a avut o dezvoltare continuă de aproape 1.300 de ani, de la perioada greacă la cea bizantină. În epoca greacă, Histria era împărțită în acropolă și așezarea civilă, model urbanistic întâlnit în toate orașele antice grecești. Această structură s-a păstrat până la abandonul orașului în secolul VII, cauzat parțial de colmatarea vechiului golf al Mării Negre, care astăzi se întinde ca laguna Razim-Sinoe.
Primul templu pe care l-am întâlnit aici a fost templul Afroditei, ascuns printre ruinele pietroase și covorul de iarbă uscată. Coloanele, deși sfărâmate, păstrează eleganța unei epoci în care frumusețea și religia se împleteau în viața de zi cu zi. Am atins cataroaiele răcite de vânt și am simțit cum timpul se dilată în jurul meu.
Mai departe, templul lui Zeus se ridică cu o sobrietate impunătoare, cu coloanele sale care odată sprijineau frontoanele împodobite cu basoreliefuri ale zeului suprem, înconjurat de fulgere și zeițe.
Bazilicile creștine, datând din secolul VI d.Hr., m-au purtat într-o altă epocă: acoperișuri sprijinite pe coloane, podele pavate cu mozaicuri și altarul unde se desfășurau ritualuri religioase în vremuri tulburi. Fiecare crăpătură în piatră avea povestea unui credincios care căuta alinare sau putere.
Străzile pavate cu piatră m-au dus prin piața centrală, locul unde comercianții greci vindeau pește proaspăt, mirodenii, vinuri aromate și obiecte de artizanat. În capătul pieței, forumul orașului era spațiul unde se luau deciziile importante, se discutau legile și se primeau ambasadorii străini. Conductele de apă și canalizare, încă vizibile printre ruine, demonstrează cât de avansată era ingineria antică, iar sistemul de alimentare cu apă, care ducea până la termele romane, arată grija pentru igienă și sănătate.
Un alt loc fascinant a fost acropola, înalt situată, de unde puteai cuprinde întreaga așezare. De aici, poți înțelege cum soldații vegheau asupra orașului și cum controlul portului era vital pentru comerțul și securitatea cetății. În această zonă, se pot observa rămășițele zidurilor fortificate, turnurile de apărare și porțile care odată apărau locuitorii de invaziile avaro-slave.
Am stat mult timp pe ruine, lăsând vântul să îmi mângâie buzele și soarele să îmi încălzească fruntea. Am încercat să prind în minte sunetul pașilor celor care au locuit aici, forfota pieței, dialogul soldaților, glasul preoților și râsetele copiilor. Am închis ochii și am „văzut” femei frumoase, cu obrajii arși de soare și ochii migdalați, cărând apă în vase ceramice, am simțit aroma dulce a pâinii coapte în cuptor și gustul vinului rubiniu, dulce ca iubirea.
Dragii mei, dacă ajungeți la Histria, faceți-o cu inimă deschisă și cu răbdare! Veți păși într-un trecut fascinant, veți descoperi Dobrogea veche și veți găsi cadre de fotografiat uluitoare pentru iubitorii de peisaje.
În Histria nu doar vezi istoria, ci o simți, o trăiești și devine o parte din tine. Imaginile vor fi superbe, lumina va picta ruinele în tonuri de aur și turcoaz, iar povestea acestui oraș vechi, așezat între Dunăre și Marea Neagră, vă va rămâne în suflet mult timp după ce veți părăsi locul. Histria nu e doar un loc de vizitat – e un loc de simțit.
DFM 12 octombrie 2025
Foto DFM
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici:
RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Toate contribuțiile sunt voluntare și reprezintă donații personale fără obligație contractuală. Nu există beneficii sau produse garantate.
Mulțumesc!
danmatei1206
💓💓💓