Bătaie în biserică la Târgu Jiu: „Arhimandritul Ioanichie” și „Teodosie” s-au luat de bărbi în fața enoriașilor

Bătaie.

Există momente în care realitatea întrece orice scenariu. Și mai există momente în care nici nu știi dacă să râzi, să plângi sau să-ți faci cruce.

Duminică, la Târgu Jiu, într-o biserică, slujba a fost întreruptă nu de vreun miracol, ci de… o bătaie în toată regula între doi preoți. Pac-pac, stânj-stânj! S-a jumulit de bărbi, s-au afurisit, și-au rupt țoalale de pe ei, ei știu ce-au avut de împărțit, de s-au dat în spectacol în asemenea hal! 🙂

În loc de „Pace tuturor”, enoriașii au avut parte de un spectacol ceva mai… fizic. Coregrafic, aș putea îndrăzni. Lupte libere? Karate? Niște exemple de urmat, nu? Probabil erau și copii de față.

Protagoniștii: Ionuț Cosmin Barză, autointitulat „arhimandritul Ioanichie”, și Gabriel Vlad, cunoscut drept „Teodosie”. Două personaje deja cunoscute în comunitate, fiecare cu istoricul lui, fiecare cu controversele lui. Dar probabil nimeni nu se aștepta ca tensiunile să se rezolve chiar în mijlocul slujbei, cu intervenția poliției chemată prin 112. Niiinooo-niiinooo!

Și aici apare o nedumerire firească: ce se predica în acel moment? Despre iubirea aproapelui sau despre tehnici de luptă corp la corp?

Conflictul ar fi pornit din neînțelegeri mai vechi legate de organizarea activităților religioase și de funcționarea acelei biserici „private”. Un concept care, în sine, ridică deja suficiente sprâncene. Dar, iată, dincolo de organizare, lucrurile au ajuns la… reorganizare fizică.

Iar imaginea este greu de ignorat: oamenii veniți să se roage, probabil cu lumânări în mână, asistând la o scenă care seamănă mai degrabă cu un conflict de cartier decât cu o slujbă religioasă. Dacă aș scrie „circ” (dar nu scriu!) jignesc artiștii arenei. Și animalele. Ori eu, încerc, cât pot de mult, să fiu cușer!

Nu e, din păcate, un caz complet izolat. De-a lungul timpului, au mai existat episoade în care tensiunile din interiorul unor comunități religioase au degenerat. Au fost situații în care preoți s-au certat public, s-au acuzat reciproc sau au ajuns la gesturi nepotrivite față de enoriași. Nu sunt multe, dar sunt suficiente cât să ridice o întrebare incomodă: unde se termină autoritatea spirituală și unde începe spectacolul penibil spre abject?

În cazul de la Târgu Jiu, tabloul e completat și de trecutul celor implicați. Unul dintre ei, Ionuț Cosmin Barză a intrat în atenția publică după ce, în urmă cu câțiva ani, a fost implicat într-un conflict cu reprezentanții Mitropoliei Olteniei. El a fost demis din slujire și i s-a interzis să mai oficieze servicii religioase în Biserica „Sfânta Varvara” din Târgu Jiu, decizie care a fost făcută publică la momentul respectiv de către autoritățile bisericești. Cu toate acestea, Ionuț Cosmin Barză a continuat să țină slujbe mai întâi în curtea casei sale, iar apoi într-o biserică „privată”, aspect care a generat controverse în comunitate. (Sursa Gorjonline)

În ceea ce îl privește pe Gabriel Vlad, cunoscut sub numele de „Teodosie”, acesta a fost încă de la început un susținător al așa-zisului „arhimandrit Ioanichie, iar numele său a apărut anterior în presa locală care scrie că, „în toamna anului 2022, a fost prins la furat, în magazinul Leroy Merlin din Craiova”.

Un duo care, până la urmă, a oferit comunității un moment greu de uitat – dar nu în sensul bun.

Cum ajung astfel de oameni să oficieze în continuare slujbe?
Cine îi validează în ochii enoriașilor?
Și, mai ales, cum se simte un om simplu, venit să se roage, când trebuie să sune la 112 din biserică?

Poate că, dincolo de ironie, rămâne un lucru serios: nevoia de discernământ. Pentru că nu orice loc cu icoane este automat un loc de liniște. Și nu orice om în sutană este, implicit, un model.

Până una-alta, la Târgu Jiu, slujba de duminică a avut de toate: tensiune, conflict, intervenție rapidă. Doar liniștea a lipsit.

Și poate și puțin din ceea ce ar fi trebuit să fie esențial acolo: bunul-simț.

DFM 27 aprilie 2026

Acesta este un fel pamflet! Mai cuminte, așa!

Ca să știți, cei care mă înjurați. 🙂

„Pamfletul este o specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite stări morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc.

Pamfletul face parte din stilul publicistic. Este o specie literară satirică, plină de violență, având interes ocazional – acesta din urmă perimat, de obicei, prin trecerea timpului.

Pamfletul, ca specie literară, a apărut încă din Antichitate. Ca specie a jurnalismului de opinie, este un text care conține un atac virulent expresie a indignării nemăsurate a autorului. Pamfletul se caracterizează prin ton sarcastic, ironie virulentă, exacerbarea defectelor persoanei atacate, îmbinarea umorului cu ironia sarcastică, toate acestea urmărind anihilarea adversarului prin reducerea lui la dimensiunile ridicolului. Ca formă de exprimare artistică, pamfletul este unul dintre punctele în care scriitura literară și cea jurnalistică se intersectează.” – (wikipedia)

Foto Gorjonline (Mulțumesc!)

Tot despre „preoți”, mai citește și AICI!