Mă aflam în autobuzul 301, venind dinspre Romană. Pe la Perla se urcă un bunic și băiețelul lui, de vreo zece ani. Curați, normali, mai mare dragul, la prima vedere.
Mi-au râs ochii, pentru că mi-am imaginat că e Andrei cu tata… Și gata, gândurile au început să È›easă poveÈ™ti gen: cum ar fi fost dacă tata mai aÈ™tepta niÈ›el È™i n-ar fi plecat de tot… Mi-am ucis un oftat È™i nu l-am lăsat să iasă din piept.
Când, ce să vezi? Se întâmplă ceva, care-mi rupe tot visul. Bunicul, fără să-i pese de nimic, își pune picioarele pe scaunul din față, de parcă ar fi fost acasă la el, în fața televizorului. Măcar acolo s-ar fi descălțat.
Nepoțelul drăgălaș, țuști, face și el la fel!
Puterea exemplului!
Nu-mi venea să cred! Am rămas cu gura căscată! Dar până să mă dezmeticesc, o femeie îmbrăcată sărăcăcios, vai de viaÈ›a ei, cu o broboadă veche, cu papuci în picioare È™i o pătură pe spinare, îi ia, imediat, la trei păzeÈ™te pe cei doi: „Bă, niesâmțâțâlor! Picerili jos dă pă scaun, că acu vă spui la È™ofer! CălcaÈ›i cu pantofii pân mizerie È™i căcat dă câne, dup-aia le puneÈ›i pă scaunele autobuzului… RuÈ™ine, om bătrân! Ce educaÈ›ie îi dai tu la copilu ăsta?â€
Și, văzând că bunicul nu dă copitele jos de pe scaun, femeia începe să bată în geamul È™oferului È™i să strige: „DomÈ™ofer! Ie unii aici, cu pantofii pă scaune!â€
În clipa aceea, moșul se supără, își ia nepotul de mână și coboară, (era o stație!).
Am reușit să-i fotografiez în momentul în care se pregăteau să plece.
M-am uitat la nepot, să văd ce face. Cu o ură perfectă, suverană chiar, a rânjit cu răutate, ridicând mâna dreaptă și arătându-ne tuturor deștul mijlociu. Să ne învățăm minte!
KanieÈ› filma.
DFM 2 februarie 2025






Mihai Scelcunov
Vârsta nu este o garanÈ›ie a existenÈ›ei bunului simÈ›….
Dana Fodor Mateescu
Foarte adevărat! Din păcate!